• Airedale Terriers

    Airedale Terriers

    The Airedale Terrier was my first love. Over the years I imported dogs that improved the quality of the Romanian breeding stock. Our star was American Ch Terrydale HK Shaireab Online a famous stud dog.

    Meet our Airedales
  • Wirehaired Dachshunds

    Wirehaired Dachshunds

    The Miniature Dachshunds are currently our main breed. They are our permanent house dogs and the puppies we have produced make us proud in Romania and abroad.

    Meet our Dachshunds
  • Welsh Terriers

    Welsh Terriers

    I imported the first ever Welsh Terrier in Romania in 1990 and bred them until 2008. I produced many International and National Champions and World and European Winners.

    Meet our Welshies
  • 1
  • 2
  • 3

English Version

 

Autor: Lokodi Csaba Zsolt, Grafica: Anca Giura, Lector: Cristian Stefanescu

Scurt Istoric Airedale Terrier

Interpretarea Standardului

Airedale Terrier Grooming 
 

Fig_1.jpg
Primele cuvinte pe care le rosteste sau le scrie oricine despre aceasta rasa sunt invariabil aceleasi: ”Airedale Terrierul este cel mai mare dintre rasele de terrieri si este cunoscut ca Rege al Terrierilor”. Consimtim si noi la aceste aprecieri, nu pentru ca Airedale-ul ar fi doar cel mai mare dintre terrieri, ci in special datorita calitatilor multiple si fantastice pe care aceasta rasa le are.

  Cu o expresie agera si o atitudine indrazneata, Airedale Terrierul este probabil cel mai versatil caine dintre toti terrierii, fiind folosit la vanatoarea animalelor cu blana sau cu pene, pentru a aporta de la sol sau din apa. In trecut era de asemenea folosit ca si caine de vizuina, paznic al curtilor, caine politist, ghid pentru nevazatori, iar in timpul primului razboi mondial a indeplinit si misiuni de curierat sau de santinela. Nu mai e nevoie sa spunem ca un caine cu un bagaj atat de vast de aptitudini precum Airedale Terrierul exceleaza si acum in toate activitatile in care este implicat. El este in mod deosebit apreciat pentru curaj, calitati sportive, de vanatoare si nu in ultimul rand, pentru rabdarea sa infinita fata de copii. De-a lungul timpului, Airedale Terrierul si-a dovedit rezistenta in medii extreme, din tinuturile inghetate ale Canadei pana in deserturile Africii si Australiei.

 



Scurt Istoric  



  Locul de bastina al rasei este valea raului Aire din West Ridin, Yorkshire. Tinutul era locuit in majoritate de mineri si muncitori textilisti, care aveau ca principala preocupare in timpul liber vanatoarea de-a lungul raului. Data precisa a nasterii AT-ului nu se cunoaste, dar exista indicii ca aceasta a inceput sa se dezvolte pe la mijlocul secolului al XIX-lea, ca raspuns la dorinta lucratorilor din zona de a vana vidre. Pentru vanatoarea acestui animal, era nevoie pe atunci de o haita de copoi Otterhound si de unul sau doi terrieri. Pentru a avea caini eficienti si adecvati lucrului la apa, primi crescatori amatori au facut mai multe incrucisari pana au obtinut Airedale Terrierul intr-o forma rustica. Exista destule marturii cu privire la aceste incrucisari, rasele cele mai des mentionate in acest context fiind cunoscutul Black And Tan Terrier, Scottish Terrier, Welsh Foxhound, Otterhound, Bull Terrier, Collie, Dandie Dinmont Terrier, Bedlington Terrier, Irish Terrier si alti caini de vanatoare din sudul Angliei. Se spune ca prima incrucisare dintre Otterhound si Old English Black and Tan Terrier a fost realizata in 1853 de catre Wilfred Holmes, din Bradford. Exista versiuni conform carora la crearea rasei s-a folosit si Border Collie, precum si alte rase de caini ciobanesti. De-a lungul anilor au fost publicate foarte multe opinii cu privire la originea exacta a rasei. Una din cele mai vechi si mai exacte, apartine lui Vero Shaw care, in cartea sa din 1879, evoca discutiile avute cu proprietarul cainelui Thunder.


”Aceasta rasa a fost dezvoltata acum vreo 20-40 de ani de catre muncitorii din jurul localitatilor Leeds, Shipley, Otley si Bingley si era folosita pentru vanatoarea de-a lungul apei la sobolani, rate si in fond la orice mai putea aparea. In primul rand s-a folosit o incrucisare dintre vechiul Terrier Scotian cu par aspru si Bull Terrier. Ceea ce inteleg prin vechiul terrier scotian este un caine ce cantarea de la 12 la 22 de livre (5-10 kg), cu un spate gri albastrui si picioarele roscate cu un par des si aspru. Bineinteles aceasta incrucisare nu a produs un caine de talie mare, iar acesta nici nu avea un nas foarte fin, asa ca a fost incrucisat cu Otterhound-ul, rezultand un animal mare, greoi, cu urechi mari, cazute si o blana foarte moale. Acest produs a fost incrucisat si reincrucisat, intai cu primul metis, apoi cu Bull Terrier-ul, pentru a obtine urechi tipice de terrier si picioare corecte. Acest produs a fost din nou incrucisat cu Otterhoundul, iar ceea ce s-a obtinut nu mai avea un par atit de moale si nici expresie de copoi, in schimb avea un nas exceptional pentru vanatoare si atractie fata de apa. Acest produs a fost iar incrucisat cu Terrierul, pana ce s-a ajuns la standardul actual”.


Interesul pentru noua rasa a crescut rapid, mai cu seama in Yorkshire, tinut in care cainele a capatat denumiri locale: Bingley, Otley sau Waterside Terrier. Noua rasa de acum a capatat o popularitate deosebita pentru neinfricarea cu care isi domina orice adversar. Noii caini erau obisnuiti cu detunarile armelor de foc si dresati sa aporteze. Erau concurenti inversunati la cursele de inot dupa sobolanii de apa (o distractie populara la acea epoca).
  La aceste distractii ale muncitorilor se adunau mai multe echipe de terrieri si fiecare caine trebuia sa apuce de gat cat mai multi sobolani intr-un timp anume. Despre aceste activitati, Albert Payson Terhune spunea: ”In jurul minelor din Aire, diferite grupuri de mineri se intreceau sa dezvolte un caine care sa se bata mai bine, sa vaneze mai bine si sa gandeasca mai bine decat cainele celuilalt miner. Din aceste experimente a rezultat Airedale-ul modern. Este agil, formidabil, gratios, destept, un camarad si paznic ideal. Nu exista ceva ce sa nu poate invata, daca instructorul lui are un cat de mai mic talent. Fiecare particica din acest caine este in actiune. Nici un fel de moliciune.O masina perfecta si in plus o masina cu creier.”
O mare intrunire a crescatorilor si iubitorilor al acestei rase a fost Expozitia Centenara de la Scarborough din 1976, cu toate ca nimeni nu stia sigur daca rasa implinise 100 de ani sau nu. Cu acel prilej s-au reunit crescatorii din intreaga lume.
    In vara anului 1997, Consiliul Clubului de Airedale Terrier din Anglia s-a intrunit pentru a pune la cale cea mai mare sarbatoare a rasei pentru anul 2000: Reintoarcerea Airedale Terrierului la Bingley, sau The Airedale Terrier Millenium. In ceea ce priveste primele atestari, intr-o expozitie din anul 1860 a existat o singura clasa pentru terrierii sarmosi. In cadrul acesteia au participat caini care se crede ca sunt Airedale Terrierii arhaici. La expozitia din Shipley in anul 1876, rasa a fost deja reprezentata de un efectiv de 58 de caini cu caractere omogene, formand o clasa separata. Dupa trei ani in 1879, arbitrul Gordon Stadles, preocupat de aceasta rasa, o denumeste pentru prima data Airedale Terrier. Numele a fost folosit pentru prima oara in expozitii la clasele special destinate rasei. In anul 1885 ,The Kennel Club a acceptat Airedale Terrierul ca rasa independenta. 
  Prima atestare in documentele expozitiei nationale de caini de la Birmingham dateaza din anul 1883 iar dupa trei ani AT-ul se regaseste si in cartea de origine a Kennel Clubului englez, la o sectiune dedicata rasei.






 

    Primul standard a fost elaborat in anul 1892, avind la baza foile de arbitraj ale Ch. Cholmondely Briar, primul Airedale castigator al titlului de Challenge Certificate (C.A.C.).  Ch. Cholmondely Briar 
In urmatoarele decenii, rasa a fost perfectionata in sensul atenuarii caracterelor de copoi.
Pina in 1911, AT ul a fost desemnat caine de patrula a politiei, iar odata cu primul razboi mondial a primit cea mai mare misiune a sa de pina atunci: curier, santinela si caine de ambulant pe frontul de vest.
In 1919, revista National Geographic descrie AT ul ca fiind “cel mai popular terrier din Statele Unite “ si ii lauda curajul, loialitatea si increderea. Se mai arata tot aici si greutatea sa: între 35 si 45 de livre. Aceeasi publicatie, in 1936, acorda din nou atentie AT-ului pentru curajul cu care lucreaza la temperaturi extreme.




Din 1945 incoace AT-ul a excelat in ringurile de frumusete, castigand de doua ori titlul suprem in Anglia, la Crufts .

In continuare cativa caini din Anglia care au contribuit la evolutia rasei dupa 1945 si se regasesc in toate liniile din lume.


       

        


     

    

    

         

    

    

       

  


Interpretarea standardului Airedale Terrierului

 



  In formula standardului din 13.10.2010, care a fost recunoscut ca obligatoriu de catre FCI, rasa Airedale Terrier se descrie scurt, concis si cuprinzator. Acest standard este masura si scopul crescatorilor si arbitrilor acestei rase. Pentru o mai buna intelegere este necesar sa se explice mai amanuntit, acolo unde este cazul, lamurindu-se fiecare punct din standard. Acest lucru presupune cunostinte aprofundate de anatomie.

Regiunile corporale:



  1-trufa(nas); 2-bot; 3-stop; 4-ochi; 5-craniu; 6-urechi; 7-mandibula; 8-pometi; 9-gat; 10-greaban; 11-spate; 12-sale; 13-torace; 13a-prostern; 13b-stern; 14-flanc; 15-abdomen; 16-coada; 17-punctul spetei; 18-omoplat; 19-brat; 20-cot; 21-brat; 22-oase carpiene; 23-oase metacarpiene; 24-laba; 25-crupa; 26-punctul fesei; 27-coapsa; 28-genunchi; 29-gamba; 30-oase tarsiene; 30a- jaret (calcai); 31-oase metatarsiene;


Osatura:



  1-Maxilarul superior; 2-maxilarul inferior(mandibula); 3-craniul; 4-vertebrele cervicale (în numar de 7, prima vertebra fiind atlasul); 5-vertebrele toracale (în numar de 13); 6-vertebrele lombare(în numar de 7); 7-vertebrele sacrale (în numar de 3, sudate); 8-vertebrele caudale (în numar de 20-22); 9-scapula; 10-humerus; 11-radius; 12-ulna; 13-carpiene (2x7); 14-metacarpiene(5); 15- falange(4x3+1x2 in fata si 4x3 in spate); 16-sternum; 17-coaste (9 perechi sternale+4perechi asternale); 18-coxal; 19-femur; 20-patella; 21-tibia; 22-fibula; 23-tarsiene(3x7); 24-calcaneu; 25-metatarsiene(5)


“GENERAL APPEARANCE: Largest of the Terriers, a muscular, active, fairly cobby dog, without suspicion of legginess or undue length of body. “

Cel mai important criteriu al aspectului exterior al Airedale Terrierului este simetria, ceea ce inseamna ca toate caracterele sale morfologice trebuie sa fie armonioase si echilibrate. Aspectul exterior al Airedale Terrierului, ca si temperamentul sau, trebuie sa convinga prin simetrie, armonie si echilibru. Exagerarile unor puncte ale standardului depreciaza calitatea exemplarului.


 Este un caine cuadratic la care lungimea corpului, masurata de la punctul spetei la punctul fesei, trebuie sa fie identica cu inaltimea masurata de la cel mai inalt punct al greabanului (trecând pe langa cot) pana la sol. Toracele trebuie sa atinga coatele si acestea sa fie reperul care sa delimiteze inaltimea in doua segmente egale. 



 

 

“BEHAVIOUR AND TEMPERAMENT: Keen of expression, quick of movement, on the tiptoe of expectation at any movement. Character denoted and shown by expression of eyes, and by carriage of ears and erect tail. Outgoing and confident, friendly, courageous and intelligent. Alert at all times, not aggressive but fearless.”

  Temperamentul si caracterul este foarte bine definit in standard: ”Deschis si prietenos, increzator in sine, inteligent. Tot timpul atent, fara a fi agresiv dar temerar”. Astfel, doua tipuri de caracter sunt absolut nedorite la aceasta rasa: agresivitatea sau frica. Este un caine extrem de adaptabil, cu un temperament jucaus, irezistibil si cu o atitudine mândra si increzatoare. E foarte rabdator cu copii, iar cand acestia il necajesc peste masura, prefera sa se indeparteze decat sa le faca rau. Are o vointa puternica, dar e tandru si afectuos cu familia sa. Este foarte curios, loial si inteligent, alert si intotdeauna gata de joaca.
  Despre aptitudinile de vanator ale AT-ului vorbeste foarte elocvent acelasi Vero Shaw, care in descrierea din 1881 comenta: ”Un Airedale face tot ce doreste stapanul, ataca la comanda, are calitati de copoi si este un pasionat vanator de rozatoare. Este apreciat ca un bun paznic al turmelor de oi si al cirezilor de vite, aporteaza ca un Retriever, scotoceste ca un Spaniel, este un pasionat vanator de vidre si bursuci si un mare amator de apa, ramânând cu toate acestea foarte echilibrat si docil”. De asemenea, tot elogios vorbea despre rasa si Presedintele Statelor Unite ale Americii, Theodor Roosvelt, care a vanat vreme de mai multi ani cu Airedale: ”Un Airedale poate face orice face un alt caine, iar în plus, daca este necesar, sa-i dea si o mama de bataie celuilalt”.

“HEAD: Well balanced, with no apparent difference in length between skull and foreface. Free from wrinkles.
CRANIAL REGION:
Skull: Long and flat, not too broad between ears and narrowing slightly to eyes.
Stop: Hardly visible.
FACIAL REGION:
Nose: Black.
Muzzle: Foreface well filled up before eyes, not dish-faced or falling away quickly below eyes, but a delicate chiselling prevents appearance of wedginess or plainness.
Lips: Tight.
Jaws / Teeth: Upper and lower jaws deep, powerful, strong and muscular, as strength of foreface is greatly desired. No excess development in the jaws to give a rounded or bulging appearance to the cheeks. Teeth strong. Scissor bite, i.e. upper teeth closely overlapping lower teeth and set square to the jaws preferable, but vice-like bite acceptable. An overshot or undershot mouth undesirable.
Cheeks: Level and free from fullness. “Cheekiness” is undesired.
Eyes: Dark in colour, relatively small, not prominent, full of terrier expression, keenness and intelligence. Light or bold eye highly undesirable.
Ears: « V »-shaped with a side carriage, small but not out of proportion to size of dog. Top line of folded ear slightly above level of skull. Pendulous ears or ears set too high undesirable. “

 Capul este lung, bine proportionat, masurând aproximativ 42% din inaltimea la greaban, craniul lung si plat trebuind sa fie de aceeasi lungime cu botul. Adica lungimea de la trufa pina la linia care uneste comisura interioara a ochilor sa fie egala cu lungimea de la aceasta linie imaginara( intre comisura ochilor) la punctul occipital (nuca). Vazut din lateral profilul craniului al nasului trebuie sa fie paralele si sa se intilneasca intr-o linie aproape dreapta, fara un stop foarte vizibil.

Craniul trebuie sa fie lipsit de riduri, adica uscativ si fara surplus de piele. Cand cainele este atent, acest defect devine imediat evident si apar ridurile pe craniu. Este stramt intre urechi si se ingusteaza usor spre ochi.  ag6.jpg  Craniul prea ingust da impresia de slabiciune, la masculi de cap feminin, iar craniul lat, incarcat, greoi, o impresie de lipsa de inteligenta. Pometii sunt netezi si plati, fara sa fie incarcati. Botul trebuie sa fie puternic si plin, insa o usoara cizelare imbunatateste expresia fetei. In evidentierea tipului corect, calitatea toaletarii joaca un rol important. Maxilarele trebuie sa fie puternice si musculoase.    Dintii puternici si bine dezvoltati, trebuie sa se inchida intr-o muscatura de tip foarfeca. Adica incisivii superiori se suprapun fara distanta peste cei inferiori, preferabil este ca insertia lor sa fie perpendiculara pe maxilar, dar este acceptata si muscatura in cleste (incisivii superior cad peste cei inferiori). Pentru a conserva botul dorit, adica lat si puternic, este important sa se puna accent pe buna apreciere a danturii in legatura cu alinierea optima a incisivilor. Buzele sa fie bine strinse si pigmentate, pe cat posibil negre. Trufa sa fie mare, lata si de culoarea neagra. O trufa delicata, gingasa, este intotdeauna semnul unui bot fin, care nu poate fi atenuat nici de par.
  Ochii trebuie sa fie mici, de forma ovala, neproeminenti, cu o expresie vigilenta si inteligenta si cat se poate de inchisi la culoare. Ochii deschisi la culoare reprezinta un defect grav, se elimina greu si modifica expresia tipica de terrier. Ochii prea mari si rotunzi de asemenea modifica expresia, privirea fiind prea blanda si prea prietenoasa. Ochii migdalati si prea îngusti, asemanatori cu cei de Bull terrier, sunt de evitat în selectie deoarece isi modifica aspectul general al expresiei, privirea devenind prea rautacioasa.
  Urechile in forma de “V” purtate lateral, mici, proportionale cu talia cainelui. Linia superioara a indoiturii urechii se pozitioneaza usor deasupra nivelului craniului iar varfurile ating nivelul exterior al ochilor. Urechile prea jos si lateral prinse, asemanatoare cu urechile prepelicarilor sau prea sus prinse pe craniu cu varfurile indreptate spre ochi ca la Foxterrier nu sunt acceptate. Partea interioara a urechilor trebuie sa fie lipita de tample.

“NECK: Clean, muscular, of moderate length and thickness, gradually widening towards shoulders, and free from throatiness.”

 Gatul (format din cele 7 vertebre cervicale) este musculos, uscativ, de o lungime si grosime moderata, largindu-se gradat spre umar, de forma usor tronconica. 

 Profilul superior al gatului descrie o arcuire usoara spre vârful umerilor, pentru a forma cu greabanul bine marcat, o linie superioara lina si eleganta. Salba nu este de dorit, denaturand linia inferioara a gatului, care trebuie sa fie uscativa. Insertia gatului este aproximativ la 45 de grade fata de orizontala. O insertie adânca sau prea abrupt (gât de cerb) este nedorita.


“BODY:
Back: Short, strong, straight and level, showing no slackness.
Loin: Muscular. In short-coupled and well ribbed-up dogs there is little space between ribs and hips. When dog is long in couplings some slackness will be shown here.  
Chest: Deep (i.e. approximately level with the elbows) but not broad. Ribs well sprung.”

Trunchiul unui Airedale este perfect cvadratic. Greabanul (format din apofizele spinale ale primelor 4-5 vertebre toracice) bine format, marcat, cupleaza armonios cu spatele (urmatoarele vertebre toracice) puternic si drept, cu sale scurte (7 vertebre lombare), puternice, foarte musculoase. La un caine cu coaste bine arcuite (dar niciodata rotunde, în forma de butoi), cu sale scurte si cu un tren posterior foarte musculos, ramane un mic spatiu intre ultima coasta si coapsa.
  La un astfel de caine, cuplajul este scurt, iar linia superioara se profileaza armonios de la nuca pana la baza cozii. Daca zona lombara si spatele e prea lung, apare o slabiciune a corpului. Spatele nu trebusa fie niciodata inseuat (concav) sau de arcuit (convex, spinare de crap). In miscare, spatele trebuie sa fie bine sustinut, drept si puternic, fara ondulari sau devieri datorate slabiciunii.

Toracele trebuie sa atinga punctul coatelor, pentru a asigura o miscare buna si de anduranta, un rol important avându-l coastele bine arcuite, care ofera astfel suficient volum pentru inima si plamani. Prosternul este foarte usor vizibil in fata umarului. Abdomenul nu este supt sau lasat, linia inferioara are o usoara arcuire.


“TAIL: Previously customarily docked.
Docked: Set on high and carried gaily, not curled over back. Good strength and substance. Tip approximately at same height as top of skull.
Undocked: Set on high and carried gaily. Not curled over back. Good strength and substance.”

Inainte de coada nu putem sa nu vorbim despre crupa. Care este formata din cele trei vertebre sacrale sudate si din partea superioara a centurii pelviene. Crupa trebuie sa fie scurta si plata. Orice abatere, cum ar fi: crupa tesita, rotunjita, prea lunga sau prea scurta, denatureaza simetria, armonia caracteristica, fiind urmarea unor defecte de natura functionala. De asemenea, defectele la nivelul crupei, se coreleaza cu defectele in modul de purtare a cozii si cu angulatiile posterioare.

  Coada este sus prinsa si purtata vesel, nu se curbeaza peste spate. Puternica si de grosime moderata. La cea cupata (aproximativ la 2/3) varful ar trebui sa fie la aceeasi inaltime cu punctul superior al craniului.
  Coada rulata, inelata si culcata pe spate sau pe flanc este inestetica si distruge armonia si functionalitatea cainelui. Coada jos prinsa si purtata in prelungirea crupei, lungeste linia superioara si modifica miscarea cainelui.
  Coada naturala nu va fi niciodata dreapta ca un bat si perpendiculara pe crupa ci porneste perpendicular pe crupa si la jumatatea acesteia are o usoara arcuire spre cap, paralel cu gatul.

crupa1

crupa2




“FOREQUARTERS:
Shoulder: Long, well laid back, sloping obliquely. Shoulder-blades flat.
Elbow: Perpendicular to body, working free of sides.
Forearm: Forelegs perfectly straight, with good bone.
Forefeet: Small, round and compact, with a good depth of pad, well cushioned, and toes moderately arched, turning neither in nor out.”

Membrele anterioare vazute din fata, trebuie sa fie absolut paralele, de la coate pana la varful degetelor.

Deviatiile la interior sau exterior ale coatelor sau ale labelor (cagneux sau panard), constituie defecte grave, la fel ca si pieptul prea ingust sau prea lat.

ag10.jpg



Omoplatul (spata) trebuie sa fie bine orientat catre inapoi, lung, plat, asezat oblic aproximativ la 45 de grade cu orizontala. Sa fie musculos, dar plat; musculatura globuloasa este total nedorita. O teorie creata de Rudolf Tegeler si Christa Von Bardeleben contrazicand pe Tom Horner si pe Brown Edwards, ar fi ca: bratul (humerusul) este de lungime egala cu spata, formandu-se un unghi de 90 de grade, angulatie care ar fi necesara pentru lungimea pasului. D.p.d.v. mecanic este o teorie perfecta si valabila pentru un tren anterior de Ciobanesc German.  Aceasta teorie cred ca nu este corecta pentru un front de terrier, mai ales ca se micsoreaza distanta fata de centrul de greutate. Astfel angulatia poate sa fie si mai mare si bratul usor mai scurt astfel ca perpendiculara pe sol prin cel mai inalt punct al greabanului (pe care se afla si centrul de greutate) sa fie usor in spatele cotului, iar punctul spetei usor in spatele prosternului. Iar lungimea pasului este data din mobilitatea omoplatului cu ajutorul musculaturii de pe omoplat si gat. Un astfel de umar cu frontul ingust si cu membrele posterioare mai distantate ajuta Airedale-ul la o intoarcere rapida. Spata impreuna cu apofizele primelor vertebre toracice, trebuie sa induca un greaban oblic, prelung.

 

 

 ant

Cotul injumatateste inaltimea la greaban, perpendicular pe corp si misca liber langa torace fara vreo deviere in afara sau inauntru. Antebratul trebuie sa aiba osatura puternica, sa fie drept si plin de substanta.
  Labele sunt mici, rotunde si compacte (labe de pisica) cu cuzinetii plantari bine dezvoltati si de culoarea neagra. Falangele moderat arcuite cu unghii negre fara deviatie la exterior sau interior.

“HINDQUARTERS: 
Thigh: Long and powerful.
Stifle (Knee): Well bent, turned neither in nor out.
Lower thigh: Muscular.
Metatarsus (Rear pastern): Hocks well let down, parallel with each other when viewed from behind.
Hind feet: Small, round and compact, with a good depth of pad, well cushioned, and toes moderately arched, turning neither in nor out. “

Membrele posterioare constituie mecanismul propulsor. Coapsa si gamba trebuie sa fie lungi si foarte musculoase. Articulatia genunchiului puternica si bine angulata (angulatia genunchiului este de aproximativ 160-165 de grade). Punctul fesei trebuie sa fie vizibil dar nu foarte proeminent, mai rotunjit decat la Foxterrier.
Metatarsul este perpendicular pe sol, cu jareti bine coborati si vazuti din spate perfect paraleli.
 


  Orice deviatie la interior (in X) sau exterior (inO) micsoreaza semnificativ propulsia membrelor posterioare.


Acest paralelism trebuie sa se pastreze si in miscare. O distanta corecta intre jareti este egala cu inaltimea jaretului. Angulatiile posterioare sunt corecte atunci cand o perpendiculara imaginara pe sol care trece prin punctul fesei, cade imediat in fata labelor posterioare.

post

Labele sunt asemanatoare celor de la trenul anterior.

“GAIT / MOVEMENT: Legs carried straight forward. Forelegs move freely, parallel to the sides. When approaching, forelegs should form a continuation of the straight line of the front, feet being same distance apart as elbows.
Propulsive power is furnished by hindlegs.”

  In miscare trebuie sa acopere mult teren fara efort. Trenul anterior se misca inainte cu pas lung si amplu.   Membrele anterioare vazute din fata trebuie sa fie absolut paralele si libere spre exterior, trebuie sa se afle pe aceeasi linie cu frontul, coatele si labele sa fie la aceeasi distanta. Membrele incrucisate, cu coate departate (umar usor) sau coatele strinse sub piept, cu membre aruncate spre exterior (umar prea legat) sunt de nedorit. Tot la membrele anterioare se poate observa uneori o miscare cu piciorul ridicat prea sus si pus inapoi pe sol aproape in acelasi punct (o miscare tipica pentru caii de rasa Hackney), in cazul acestei miscari pierderea de energie fiind foarte mare si amplitudinea pasului foarte redusa, se pierde insusirea de acoperire suficienta a terenului. Lungimea pasului este buna cand membrul anterior are o miscare foarte ampla catre inainte, aproximativ in aceeasi linie oblica cu omoplatul.
Propulsia vine de la membrele posterioare foarte musculoase, cu gamba lunga; vazute din spate, trebuie sa fie perfect paralele, aproximativ la o distanta egala cu inaltimea jaretului de la sol. In cazul miscarii corecte, se pot observa cuzinetii membrelor posterioare. Orice tendinta de a ridica metatarsul mai sus, este de nedorit si duce la pierderi de energie. Daca urmarim miscarea Airedale Terrierului in zapada sau in nisip ud, trebuie sa vedem urmele doar int-o singura linie, ducand membrul posterior in urma celui anterior.
Miscarea trebuie sa fie elastica, bine echilibrata, acoperind mult teren si sa aratand siguranta, mandrie si atentie. Miscarea este cea care indica o anatomie corecta si este un criteriu important in arbitraj.

“COAT:
Hair: Hard, dense and wiry, not so long as to appear ragged. Lying straight and close, covering body and legs; outer coat hard, wiry and stiff, undercoat shorter and softer. Hardest coats are crinkling or just slightly waved; curly or soft coat highly undesirable.

Colour: Body saddle black or grizzle as is top of the neck and top surface of tail. All other parts tan. Ears often a darker tan, and shading may occur round neck and side of skull. A few white hairs between forelegs acceptable.”

  Parul este aspru, dens si sarmos, dar nu atat de lung incat sa para zburlit. Drept si lipit de corp, acopera corpul si picioarele; parul de acoperire aspru, sarmos si tare, subparul mai scurt si moale. Parul cel aspru este creponat sau usor in valuri; parul cret sau moale este total de nedorit. Cainii cu roba de textura foarte dura au mai putin par pe picioare si pe barba, acest lucru fiind pentru un caine utilitar un avantaj, dar crescatorii acestei rase considera acest par mai putin estetic. Parul moale si abundent pe picioare si bot este un defect. Este foarte greu de smuls si intretinut, de obicei un astfel de par este mat si de o culoare mai deschisa, spre bej. Un astfel de par se incalceste mult mai repede si se murdareste. 
Culoarea este neagra sau grizzle pe ceafa, pe spate si laturile toracelui (saua), precum si pe partea superioara a cozii. Toata celelalte zone ale corpului au culoarea tan.
Grizzle este o culoare uniforma, un amestec de fire gri, negre, albe si aramii, asemanator parului carunt. Tan-ul este o culoare de un ton auriu-brun (aramiu) asemanator frunzelor de toamna. Deseori urechile au o tenta mai inchisa de tan, umbre mai inchise putand aparea in jurul gatului, precum si in partile laterale ale craniului (pe tample).
O usoara amestecare a culorilor pe umeri si pe coapse nu trebuie considerata ca fiind defect, cu toate ca modifica proportiile in mod nefavorabil. La nastere puii sunt negri (foarte asemanatori cu cei de Dobermann), cu putine pete de culoare tan, schimbarea culorii desfasurandu-se in timp. Daca un caine va avea dupa 2 ani umeri sau coapse negre, le va pastra toata viata. Asa numitul “par de afgan”, moale, este de obicei cenusiu-crem, pe cap si pe membre. Adesea se pastreaza pe urechi si laturile exterioare ale craniului culoarea cenusie. Astfel de caini, numiti de englezi ”woolies” (lanosi) sunt de obicei din punct de vedere anatomic bine construiti, dar cu par nedorit. Parul de aceasta natura constituie un defect eliminatoriu.
Cateva fire albe intre membrele anterioare sunt acceptate. Labele albe cu sole si unghii roz constituie un defect grav.


“SIZE AND WEIGHT:
Height at the withers: About 58 - 61 cms for males.
About 56 - 59 cms for females.”

  Talia preferabila a masculilor este de 23-24”, iar a femelelor de 22-23” ceea ce corespunde aproximativ cu talia data de standard in cm.
Masuratoarea se face la cel mai inalt punct al greabanului, drept pe langa umeri.
  Un caine cu un greaban evident, poate sa para mai inalt, decat unul de aceeasi talie, care insa prezinta un greaban sters, slab dezvoltat, impreuna cu o insertie necorespunzatoare a gatului. Un mascul de 58 cm ne va parea un pic feminin, iar cel care trece cu mult peste 61 cm, are un aspect grosolan, greoi. Femela trebuie sa nu fie mai mica de 56 cm, deoarece pierde din tip si calitate. Dimpotriva poate fi aproape cat un mascul, daca isi pastreaza aspectul feminin, gratia si armonia. Cainii compacti par intotdeauna mai mici decat cei mari, inalti pe picioare, cu adancime toracica insuficienta si cu spate mai lung.
Calitatea si aspectul general al cainelui trebuie sa fie intotdeauna un criteriu mai important decat o masuratoare exacta!

“FAULTS:
Any departure from the foregoing points should be considered a fault and the seriousness with which the fault should be regarded should be in exact proportion to its degree and its effect upon the health and welfare of the dog.

DISQUALIFYING FAULTS
• Aggressive or overly shy dogs.
• Any dog clearly showing physical or behavioural abnormalities shall be disqualified.

N.B: Male animals should have two apparently normal testicles fully descended into the scrotum.”



 

Airedale Terrier Grooming

Ingrijirea nu presupune mari eforturi, fiind un caine putin pretentios, si care se imbolnaveste foarte rar. Cu o alimentatie corecta si cu un toaletaj corespunzator, riscul imbolnavirilor la aceasta rasa scade considerabil. Si asta deoarece Airedale Terrierul, ca si alte rase de terrieri sarmosi, este mai cu seama predispus la unele afectiuni ale pielii daca parul nu este intretinut corespunzator. Are un par aspru, des si dur, care nu naparleste in acelasi fel ca rasele cu par neted sau lung, (mai exact nu lasa par peste tot, ci smocurile de par vechi si mort raman lipite in blana). Daca nu este ingrijit corespunzator, prin smulgere periodica a parului, blana se imbacseste, nu permite aerisirea pielii, ceea ce favorizeaza aparitia dermatitelor. In ceea ce priveste ingrijirea parului, aceasta nu cuprinde dupa cum spuneam doar aspecte estetice,ci si strict igienice. Operatiunea in sine este anevoioasa si necesita rabdare. Evident pe linga rabdare, sunt necesare si ustensile adecvate, in primul rand cutitele de smuls.

 

 Scule1a
 

Cei mai multi dintre crescatori si handlerii profesionisti prefera sa lucreze integral cu aceste cutite, fara sa foloseasca mai deloc foarfecele sau masina de tuns.

Scule_9

Aceste cutite sunt fabricate din oteluri speciale, cu dinti de diferite marimi si ascutite in diferite grade (unele doar smulg altele si taie), cutitele de smuls se transforma in mainile unui cunoscator in adevarate dalti pentru sculptura in par, in care fiecare fir de par sta la locul lui, cu treceri fine de la o lungime la alta, aceasta fiind imaginea ideala a unui terrier bine toaletat.

Scule_10

Inainte de a incepe toaletajul trebuie sa ne alegem scopul: strict pentru igiena sau pentru expozitie. Anumite etape ale toatelajului sunt asemanatoare. In continuare conteaza foarte mult calitatea parului, de la foarte sarmos la foarte moale.
 

Parul foarte moale (woolies) se smulge foarte greu si provoaca dureri (pielea se irita foarte tare), se incalceste repede, e greu de intretinut si nu este caracteristic rasei. Calitatea parului din pacate nu se va imbunatati. Daca eu as avea un astfel de exemplar nu l-as duce la expozitie. Cu toate acestea, trebuie toaletat. In acest caz l-as pieptana foarte foarte bine descalcind fiecare parte incalcita si as alege un cutit cu dinti lungi si rari care nu taie deloc.

Scule_16a

Cu acest cutit as intra in adincimea blanii pentru a scoate subparul foarte moale si pufos, de obicei de culoare gri argintie, care este neigienic blocand aerisirea pielii si creeand acele eczeme foarte urat mirositoare.
In general acest cutit scoate marea majoritate a parului mort si o parte din parul tector. Nu as neglija aceasta manopera nici pe picioare. Dupa ce cainele este degajat de parul mort, cu o masina electrica se tunde scurt la o forma tipica rasei.
 

ag3.jpg


 

Aceasta manopera dureaza in jur de 8 ore.

  In cazul exemplarelor cu par bun, parul in general se incalceste mult mai putin iar odata cu pieptanatul marea majoritatea a caltilor dispar.
Dupa un pieptanat profund si amanuntit aleg un cutit cu dinti lungi, rari si subtiri cu care pot intra in adincimea blanii si incep smulgerea parului. Smulsul totdeauna incepe de la cap spre coada in sensul de crestere al parului. Este foarte importanta pozitia cutitului in mana. Trebuie sa tinem degetul mare deasupra lamei, tragem cutitul in par, iar cu degetul mare strangem parul peste lama. Astfel parul ramine blocat intre dintii cutitului si cu o singura miscare din incheietura mainii tragem brusc si rapid. Cu cealalta mana tinem pielea intinsa in sensul opus smulgerii.
Dupa ce am curatat zona cefei continuam cu smulsul spre coada scotind tot parul existent. Astfel pielea va ramine neteda si catifelata. In marea majoritate a cazurilor pielea va face mici iritatii astfel trebuie sa folosim un unguent care calmeaza si protejeaza pielea. De obicei aceste iritatii trec in 2-3 zile. Cainele nu trebuie expus la soare timp indelungat in prima saptamana pentru a evita arsurile solare. Pentru igienizarea parului de calitate cu un cutit cu dintii mai mici, se smulge zona omoplatului, pe urma sub gat de sus in jos (la intilnirea parului negru cu cel roscat veti vedea ca se schimba sensul de crestere a parului). Se curata bine zona craniului pana la comisura ochilor si a buzelor. Se smulge regiunea cozii pe ambele fete de la baza cozii spre varf. Aici de obicei exista un par mai aspru. Sub coada, in zona anusului si a organelor genitale se lucreaza cu multa atentie deoarece sunt zone foarte sensibile. Daca parul nu iese cu usurinta folosesc foarfeca de rarit, masina de tuns sau cutite cu dinti mai marunti, cu o lama mai subtire si care taie. Cel mai indicat ar fi cutitul care taie deoarece acesta scoate partial si din parul mort.
Zona anusului se trimeaza pina la piele de unde incep sa dau o trecere usoara spre gamba. Astfel partea de trecere porneste de la intilnirea parului negru cu cel roscat de la jareti (formand un triunghi). De la anus pina la jaret smulg tot. Fac trecerile la coate, piept si curat bine intre labute. Astfel vom avea in 8 saptamini o blana sanatoasa. Manopera dureaza in jur de 8 ore.


In cazul toaletajului pentru expozitie, prima data smulg doar partea care trebuie sa creasca mai lung, adica partea neagra a cainelui. De la ceafa cobor in zona gatului pina se intilnesc cele doua culori si parul isi schimba sensul de crestere, de aici spre greaban, laturile toracelui pina la culoarea roscata, zona lombara si partea din fata a coadei.
Chiar daca un astfel de toaletaj nu e cel mai estetic (o perioada chiar arata caraghios), doar in acest fel putem obtine un par de buna calitate si de o lungime corecta pentru expozitie. Aceasta manopera incepe cu 10-12 saptamini inainte de expozitiile programate. 
Piaptan intens parul de pe picioare, piept si barba inlaturand eventualele fire de par moarte. Presupun ca in aceasta faza parul de pe picioare este bogat si dens. In caz contrar reconditionarea parului de pe picioare se face cu mult timp inainte, aproximativ cu 8 luni.
   Tot in aceasta perioada mai prelucrez zona neagra in cazul in care primul par este mai gri si matasos. Trebuie sa avem grija ca subparul sa fie intotdeauna mai scurt decit parul tector, deoarece calitatea blanii de pe zona spatelui nu va fi adecvata expozitiei. Acest par putem sa-l scoatem pentru ca de obicei, sub el creste parul de calitate, subparul avind astfel timp sa creasca sub parul tector. Parul pe spate trebuie sa fie tare cu fire drepte sau in cazul parului foarte tare, sa fie usor creponat si lucios. Firele albe sau roscate de buna calitate amestecate in saua cainelui nu sunt o problema.
Cu toate ca literature de specialitate spune ca partea scurta trebuie smulsa cu 2 saptamini inainte, din experienta proprie, va spun ca aceasta manopera poate sa inceapa deja cu 4 saptamini inainte. Astfel parul are timp sa creasca pentru retusuri si pentru o trecere lina si cat se poate de naturala.
Pentru toaletajul capului aleg un cutit in functie de lungimea parului; daca parul este la lungimea lui naturala si este imbatrinit atunci folosesc un cutit foarte asemanator ca si pentru spatele cainelui. Smulg la fel ca si pentru igienizarea blanii, adica smulg la piele de la arcade (lasind par pentru sprancene) tot craniul pina la comisura ochilor si sub barbie pina la coltul gurii. Apoi de la zona de contact a celor doua culori cobor si smulg regiunea omoplatului pina la coate si partea inferioara a gatului, pina sub punctul spetei.
  La membrele posterioare acceasi metoda ca si pentru igienizare, doar ca smulg cu mai multa atentie pentru a putea sa evidentiez ulterior punctul fesei si jaretii.
ag5.jpgCurat intre unghii parul lung cu grija sa nu fac gauri, deoarece ulterior am de rotunjit labele.
  In zona abdomenului scot doar atit cat sa nu dea impresia de caine supt si atat cat sa ramana par din care sa formez linia inferioara. Parul de pe urechi ar fi de preferat sa-l smulgem complet, dar fiind o zona foarte sensibila de obicei smulg doar partial iar in rest folosesc cutite cu dinti foarte scurti si cu lama ascutita. In interior smulg cat pot si cat ma lasa cainele iar restul tund cu masina de tuns electrica cu o lama foarte mica, chiar 0. Tot acum smulg si partea roscata de pe toata lungimea cozii.

Astfel, in 4 saptamini parul roscat se va uniformiza cu cel negru. Cel putin odata pe saptamana piaptan picioarele si botul; nici prea mult pieptanat nu face bine deoarece rupe firul de par si scoate prea mult din volum. Se scoate atat cat sa se evite incalcirea deoarece sunt exemplare cu mai mult subpar la care incalcirea este mai rapida. Aceste exemplare de obicei au un par mai abundent. Cresterea parului este influentata de anotimp, de conditiile in care este tinut cainele (afara sau in casa) si de alimentatia lui.
Sa presupunem ca parul de pe spate e crescut de aprox. 9 saptamini, parul pe picioare este abundent si intretinut intr-o forma perfecta, barba e lunga cu un par tare si abundant iar pe zonele scurte parul abia incepe sa creasca. In momentul acesta putem sa incepem finisajul. Pentru aceasta trebuie sa studiem in profunzime exemplarul si sa-l comparam cu interpretarea standardului. Intotdeauna ma uit in ansamblu la caine si imi imaginez cum mi-ar place sa arate si incerc sa fac finisajul in asa fel incat sa semene cat se poate de mult cu idealul.


ag6.jpg  Incep cu zona capului. Conform standardului capul trebuie sa fie lung cu craniul plat ingustindu-se usor spre trufa. Acest lucru il putem evidentia din lungimea barbii. Acest lucru il putem evidentia din lungimea barbii. Astfel trebuie sa ne straduim sa obtinem o barba cat se poate de lunga intr-o forma fina, nu prea groasa pornind de sub ochi si ingustindu-se usor spre trufa. Linia nazala trebuie sa fie cat se poate de paralela cu craniul printr-un stop foarte usor marcat. Deoarece pe linia superioara a craniului este foarte urat sa lasam mai mult par este de recomandat sa incercam sa obtinem acest paralelism din parul de pe bot. Niciodata nu avem voie sa subtiem prea mult parul de pe laturile botului deoarece va da impresia de maxilare prea slabe. Linia barbii vazuta de sus trebuie sa vina in prelungirea pometilor (neevidentiati) cu o usoara ingustare spre trufa. Daca facem aceste linii paralele capul va parea prea incarcat sub ochi, prea butucanos si nefiresc de scurt. Botul trebuie sa fie puternic si plin, insa o usoara cizelare imbunatateste expresia fetei. Profilul inferior al barbii trebuie sa formeze de la extremitate o linie cat mai lina si curba care sa se prelungeasca in continuarea liniei inferioare a gatului si sa continue pina la varful degetelor.
ag7.jpg

Barba o piaptan intotdeauna catre fata iar laturile de sus in jos usor spre directia varfului. Sub ochi trebuie sa facem o trecere usoara (sa nu adancim prea mult) pentru a nu parea ca are obraji stersi sau supti. Sprincenele trebuie sa aibe forma unui triunghi, de la comisura ochilor spre coltul intern al ochilor. Niciodata nu las par stufos pentru sprincene, mai degraba le fac in prelungirea craniului. Trebuie sa obtinem o expresie inflacarata. Daca ochii sunt prea mari e bine totusi sa atenuam cu mai mult par. Asfel, sprincenele vor fi mai mari, mai groase si mai late, dar nu asa de voluminoasae ca la schnauzeri. Urechile trebuie sa le formam proportional cu capul si cu tinuta, trebuie sa fie de o nuanta roscata mai inchisa si cu textura catifelata. Urechile mai mari le tund cu foarfeca la extremitati, aproape pina la piele; daca urechile sunt mici atunci e bine sa mai lasam par pe varfuri pentru a le mari si a le da volum. Totdeauna sunt atent ca linia superioara sa fie deasupra craniului iar varfurile sa formeze un "V" si sa ajunga pina la comisura ochilor. La final daca e cazul las sau indepartez parul de pe pometi si de pe laturile craniului, deoarece un craniu prea ingust da impresia de slabiciune sau unul prea lat va parea prea greoi. 
Ansamblul capului trebuie sa fie in armonie cu corpul. Niciodata nu las par pe nuca (creasta occipital), multi sustin ca lungeste capul, insa eu cred ca se micsoreaza distanta intre linia superioara a urechilor si craniu iar aceasta este mai grav, lungeste craniul in defavoarea botului, astfel pierzindu-se raportul cranio-nazal care trebuie sa fie unitar.

De la nuca trecerea spre gat este o linie foarte lina si usor curbata spre greaban. Aceasta linie o putem avea din anatomie si nu trebuie sa exageram, sau o putem forma din par ca si greabanul puternic, bine evidentiat. Astfel linia superioara (de la nuca la baza cozii) este o linie continua, la inceput descendenta iar dupa greaban (spate si crupa) absolut dreapta. Daca nu avem o linie superioara asfel formata din anatomie, trebuie sa formam din par.

  Pentru aceasta va recomand in continuare cutitele mai ascutite si foarfeca de rarit cu care trebuie sa taiem in sensul de crestere a parului. Trecerile trebuie sa le facem cu mare grija in asa fel incat parul sa para cat se poate de natural. Aici putem folosi cutite mai ascutite, foarfece si chiar masina de tuns. Trebuie sa facem acest lucru cu cateva zile inainte de expozitie pentru ca parul sa aiba timp sa se aseze.

Membrele anterioare le piaptan in sens invers de crestere ca sa prinda volum dupa care usor in jos, realizand forma unor coloane. Cotul trebuie subtiat in asa fel incat sa se incadreze complet in cadrul acestei coloane, chiar putem prelungi coloana si deasupra cotului mai ales la un exemplar cu pieptul bine coborit. Astfel lungim picioarele si creem senzatia de caine mai compact. De jur imprejur, se scot firele mai lungi cu degetul. Pentru asta se gasesc degetare din cauciuc dar daca nu avem asa ceva ne servesc foarte bine si capetele de la o manusa de cauciuc. Cu mare grija rotunjesc labele, incerc sa le fac cat mai compacte si pe cat posibil ascunse in coloana. Standardul spune ca trebuie sa aibe “labe de pisica”.


ag9.jpgFoarte important este sa vizualizam membrele din fata, sa fie absolut paralele si pe aceeasi linie cu omoplatul. 

  Niciodata nu avem voie sa adancim prea mult intre picioare pentru ca trebuie sa avem un front ingust si paralel. Daca labele sunt rasucite in afara (panard) sau inauntru (cagneux) e de preferat sa atenuam acest defect din par, prin formarea labelor, lasand mai mult par pe sensul opus al rasucirii si mai putin in sensul rasucirii. Astfel putem obtine coloanele paralele.

Este foarte indicat dupa ce am terminat membrele anterioare sa miscam cainele ca sa vedem aspectul membrelor anterioare, iar daca situatia necesita, sa mai retusam in asa fel incat membrele anterioare vazute din fata in miscare sa para paralele. Multi au tendinta de a adanci si la nivelul coatelor ceea ce da o impresie de slabiciune, coatele parand asezate mult sub trunchi.
Tot in aceasta zona am remarcat adesea par prea mult lasat sub prostern, care consider ca lungeste cainele si da senzatia ca zona anterioara a pieptului e mult prea puternica. Aici trebuie sa formam un profil lin, de la barba pina la degete, iar punctul sternal sa ramina curat si usor vizibil.
 

ag10.jpg


 

ag11.jpgLa membrele posterioare este foarte important sa urmarim indicatiile standardului, adica gamba lunga, jareti bine coboriti si paraleli. In acelasi timp trebuie sa avem in vedere ca standardul mai scrie ca trebuie sa ramina doar atita distanta intre ultima coasta si genunchi incat sa nu deranjeze in miscare. Punctul fesei trebuie sa fie vizibil si bine marcat. Astfel trebuie sa formam o linie lina si lunga pe partea posterioara a gambei coborind mult spre jaret. Aceasta linie trebuie sa porneasca de la punctul fesei care daca nu e marcat foarte tare il putem usor ajuta si cu un surplus de par. Deasupra punctului e bine sa golim bine pina la radacina cozii, astfel se evidentiaza si mai tare punctul fesei.  

Daca jaretii sunt inalti atunci putem sa pieptanam parul in spate si sa formam jareti doar din par. Trebuie sa avem grija ca linia sa treaca exact prin jaret altfel se formeaza o ruptura si se va vedea defectul. Este indicat totusi sa formam de la jareti in jos pina la labe (metatarsienele) forme rotunde de mini stilpi, astfel incat laba sa fie compacta si integrata in coloana (ca si la labele anterioare). Angulatia trebuie sa o formam din parul de pe partea anterioara a gambei astfel incat sa fie bine angulata, coborita, cam la acelasi nivel cu jaretul   (angulatia posterioara este corecta daca linia imaginara perpendiculara pe sol trece prin punctul fesei si prin varful degetelor). De aici, formam o linie lina catre pliu, angulatia genunchiului ramanand astfel ascunsa in par. Aceasta linie o fac cu foarfeca dupa ce termin trecerile de la zona scurta la cea lunga cu un cutit mai ascutit dar cu dinti mai lungi si rari.
Membrele posterioare au un rol foarte important in miscare, dupa cum stim de aici vine propulsia puternica. Asadar membrele posterioare trebuie sa fie musculoase si puternice. Acest aspect il putem evidential mai bine prin toaletaj dar fara a subtia parul de pe gamba. Trebuie sa avem mare grija totusi sa nu lasam mult par formand astfel pantalonasi”. Acest lucru il putem vedea din spate doarece si la arbitraj cainele este analizat din spate. Dupa cum stim, in miscare membrele posterioare sunt paralele, cu jareti paraleli fara nici o deviere in afara sau la interior.

Asadar prin toaletaj trebuie sa evidentiem acest lucru.
 

ag12.jpg



  De la baza cozii si pina la partea exterioara a labelor se va forma o curba lina iar in interior, la fel foarte asemanator cu un clopot. Distanta corecta intre membrele posterioare, vazuta din spate, este cu ceva mai mare decat inaltimea jaretului.
    Acum trebuie sa vedem cainele din nou in ansamblu doarece linia inferioara depinde de armonia generala a exemplarului. Cum stim, pieptul trebuie sa fie coborat pina la nivelul cotului iar abdomenul nu are voie sa fie supt. Astfel, de la pliu pina la nivelul cotului incerc sa formez o linie dreapta. Trebuie sa avem totusi grija daca avem un exemplar robust sa nu lasam mult par pe zona abdomenului si nici pe piept deoarece va incarca si mai tare; daca dimpotriva avem un exemplar cu osatura fina, cu piept insuficient de coborit, putem ajuta cu un usor surplus de par. Trecerea de pe coaste si de pe flancuri spre parul lung de pe piept trebuie facuta cu multa grija astfel incat sa para cat se poate de naturala. Coastele sunt destul de plate, cutia toracica niciodata nu este in forma de butoi. Eu si aici folosesc cutite la inceput, iar ulterior retusez cu foarfeca in sensul de crestere a parului (de sus in jos). Totodata daca lasam parul prea lung pe stern cainele poate sa para mai scurt in picioare si invers.   


  Coada este un element important. Trebuie sa fie puternica, sus prinsa cu baza perpendiculara pe crupa cea dreapta si sa nu fie niciodata rulata pe spate. Astfel este indicat sa formam coada cilindrica nu foarte groasa dar nici sa nu subtiem foarte tare. Sa fie cu par aspru aderent, usor rotunjit la capat. Mici trucaje se pot face si aici; daca este purtata prea in spate putem lasa mai putin par pe spate si mai mult pe latura din fata (unde e negru) sau invers. Aceasta forma se obtine dupa ce a crescut parul, cu un cutit ascutit, dupa care firele ce se departeaza de forma cilindrica se se taie cu foarfeca.
  Trebuie sa cautam armonia si echilibrul cu mici-mari trucaje prin toaletaj. Durata toaletajului este de minim 3-5 ore plus timpul de intretinere intre cele trei mari lucrari.

 

 

 

   




   

Search Our Site